Urechea umană este un organ senzorial complex și uimitor. Poate percepe foșnetul ușor al vântului printre frunze și, în același timp, rezista la sunetele puternice ale unui concert rock.
Când însă urechile nu funcționează așa cum ar trebui, apar probleme. Hipersensibilitatea la zgomot sau țiuitul constant în urechi pot provoca iritare extremă sau chiar duce la depresie și disperare. Să analizăm mai îndeaproape aceste afecțiuni auditive mai puțin cunoscute.
Hiperacuzia sau „Ajutor, totul este prea tare!“
Sensibilitatea crescută la sunete, cunoscută sub numele de hiperacuzie, poate avea multiple cauze și afectează, într-o formă sau alta, între 2 și 9 % din populație.
În mod normal, oamenii pot tolera sunete de până la 95 dB pentru o perioadă scurtă de timp, înainte ca acestea să devină fizic neplăcute. Persoanele cu toleranță redusă la zgomot au însă acest prag mult mai scăzut.
Uneori, toleranța redusă la sunete este cauzată de o leziune la nivelul capului, alteori apare ca reacție la un traumatism acut (deces, accident rutier, catastrofă naturală). Însă, de multe ori, cauza nu este atât de evidentă. Pe lângă consultul la un specialist ORL, psihoterapia poate fi de ajutor în tratarea hiperacuziei.
Unii oameni, însă, se nasc cu o sensibilitate crescută la zgomot. În acest caz, nu este vorba despre hiperacuzie ca afecțiune, ci despre o hipersenzitivitate auditivă. Aceasta este întâlnită la unele persoane cu tulburări din spectrul autist și, cel mai frecvent, la așa-numitele persoane foarte sensibile.
Dacă sunteți sensibili la zgomot și aveți dificultăți în a vă concentra din cauza sunetelor din jur, încercați Flare Calmer. Acestea sunt dopuri de urechi unice, cu un design gol pe interior și foarte confortabile, care reduc anumite frecvențe ascuțite, fără a atenua complet zgomotele ambientale. Astfel, puteți auzi conversațiile cu colegii sau muzica în mod normal, dar fără sunetele stresante din fundal.
Misofonia: „Mă scoate din minți când aud pe cineva mestecând.“
Foșnetul polistirenului, scârțâitul frânelor unui tren în mișcare sau sorbitul băuturilor. Fiecare dintre noi poate enumera cel puțin un sunet pe care nu îl suportă.
Persoanele care suferă de intoleranță selectivă la sunete, cunoscută sub numele de misofonie, reacționează extrem de puternic la anumite sunete – indiferent de volumul acestora. Acestea le pot provoca accese de furie, panică sau anxietate. Și poate fi vorba despre sunete complet banale, precum respirația, mestecatul alimentelor sau chiar tuse discrete a unei alte persoane.
O astfel de problemă ar trebui, fără îndoială, discutată cu un psiholog sau psihoterapeut. Terapia cognitiv-comportamentală s-a dovedit a fi foarte eficientă în gestionarea misofoniei, iar în unele cazuri poate fi utilă și terapia bazată pe sunete blânde. De asemenea, zgomotul alb poate contribui la atenuarea reacțiilor negative la sunetele declanșatoare.
Tinitus: țiuit constant care poate duce la depresie
Tinitusul nu este o afecțiune cu care ne naștem, ci una pe care, din păcate, o „dobândim” pe parcursul vieții în lumea noastră zgomotoasă. În România, se estimează că peste 600.000 de persoane suferă de această problemă, în diferite forme.
Un concert de muzică metal, artificiile, munca într-o fabrică zgomotoasă sau un foc de armă. Sau expunerea îndelungată la muzică redată la volum ridicat, fie prin căști, fie într-un bar zgomotos. Tinitusul poate apărea treptat, fără semne evidente, dar, odată instalat, poate avea efecte extrem de dăunătoare.
Studiile arată că unul din zece oameni care suferă de țiuit, vuiet sau sunete persistente în urechi a luat în considerare autovătămarea sau chiar suicidul. Tinitusul poate deveni atât de chinuitor. Pe lângă consultul la un specialist, care poate exclude cauzele fiziologice, psihoterapia poate fi de mare ajutor în gestionarea acestei afecțiuni.
Spre deosebire de alte probleme auditive, tinitusul poate fi prevenit eficient: protejați-vă auzul în orice mediu în care nivelul de zgomot depășește constant 80 dB. Evitați participarea la evenimente zgomotoase fără dopuri de urechi de calitate – acolo, nivelul sunetului poate ajunge până la 120 dB, o valoare la care, în doar câteva secunde, auzul poate suferi daune ireversibile.
Otoscleroza: când urechea se osifică
Aveți probleme cu auzul, percepeți sunetele din ce în ce mai slab sau auziți un țiuit constant? Nu este neapărat vorba despre tinitus.
Pentru orice problemă de auz, este recomandat să consultați un specialist ORL. Acesta va efectua un control amănunțit și va determina dacă suferiți, de exemplu, de otoscleroză.
Pe scurt, această afecțiune constă în modificări ale țesutului osos din zona scăriței și a labirintului osos al urechii interne, care pot fuziona parțial. Acest proces împiedică transmiterea optimă a vibrațiilor sonore către cohlee, ceea ce duce la pierderea treptată a auzului.
Otoscleroza apare cel mai frecvent la vârste înaintate, dar nu este neobișnuit ca și persoanele mai tinere, cu vârste între 30 și 40 de ani, să fie afectate. Cauzele pot fi genetice, hormonale sau asociate cu debutul osteoporozei osoase.
Nu neglijați sănătatea auzului!
Protejați-vă urechile în medii zgomotoase, la locul de muncă sau la concerte, folosind dopuri de urechi de la branduri de încredere.
Alegeți dopurile potrivite pentru nevoile dumneavoastră:
Sau încercați setul de testare cu diferite tipuri de dopuri de urechi.